Școala gimnazială ,,Dimitrie Sturdza “ Tecuci

-scurt istoric-

 

 

Învățământul tecucean are vechi tradiții. Primele informații referitoare la un învățământ organizat la Tecuci datează din perioada Regulamentului organic. În 1839 sunt menționate școli particulare unde predau preoți și dascăli de biserică. În anul 1842 s-a înființat Școala publică de băieți ( astăzi Școala gimnazială ,,Ioan Petrovici”), iar în 1850 Școala publică de fete (astăzi Școala gimnazială „Elena Doamna”). Legea instrucțiunii publice din 1864 a lui Cuza-Vodă a dat un puternic impuls dezvoltării învățământului în România mică. În perioada imediat următoare numărul școlilor primare din Tecuci a crescut la 5, dintre care două erau de fete, fapt ce arată interesul tecucenilor pentru educația generației tinere. Cele 5 școli primare aveau un număr de 538 de elevi, fapt care demonstrează o creștere cantitativă care impunea un salt calitativ. Legea  instrucțiunii publice din 1864 acorda o atenție specială Școlilor secundare.

La un an după războiul de independența , ca rezultat al aplicării prevederilor din Legea instrucțiunii publice precum și a implicării și eforturilor intelectualilor din Tecuci în frunte cu farmacistul Costache Racoviță și publicistul  Gheorghe Missail , președintele Tribunalului, ambii senatori ai județului Tecuci în Parlamentul României , în toamna anului 1878 , s-au pus bazele Gimnaziului Real din Tecuci. Trebuie menționată și implicarea Consiliului Comunal în frunte cu primarul G.C. Radovici.

La 20 iunie 1878 Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice anunța concursul pentru ocuparea posturilor didactice la Gimnaziul din Tecuci. Acesta avea profil real și era singurul de acest gen din sudul Moldovei. Gimnaziul din Tecuci și-a început activitatea la 1 septembrie 1878 cu o clasă de 51 de elevi la care predau profesorii Ion  Mazăre, Ion Pavlov, Calistrat Hogas, Vasile Zotta ș.a. . În structura de gimnaziu real unitatea a funcționat până la 30 august 1921 când prin  strădaniile directorului Ștefan Corodeanu a devenit liceu teoretic.

Din 1910 unitatea școlară purta numele de ,,D. A. Sturdza”. În 1948, după reforma învățamântului facută de comuniști, a început o nouă etapă în evoluția Școlii când a cunoscut reorganizari sub numele de Liceul de băieți, Liceul mixt Tecuci, Liceul Teoretic numărul 2, Liceul industrial numărul 2 (1971), iar din 1990 Liceul Teoretic ,,Calistrat Hogaș”, apoi  Colegiul Național ,,Calistrat Hogas”.

Din punct de vedere al localului menționăm că în primul an școala a funcționat într-o sală din cladirea  Primăriei (azi Casa de Cultură), apoi cu chirie în casa Iacovache de pe strada Bacău numărul5, azi Gh. Petrașcu( sediul Vitimas-Penny), chirie plătită de marele filantrop Anton Cincu. În 1887 Primăria decide construirea unui local propriu pe strada Carol( actuala 1 Decembrie 1918) pe un teren donat de un alt filantrop tecucean, Take Anastasiu. Localul a fost gata la 17 mai 1889 și oferea bune condiții pentru desfășurarea activitații didactice.

Construcția a fost proiectată de arhitectii Siegfried, Kofsynsky și Constantin Băicoianu și executată de Antrepriza H.Goldstein sub supravegherea inginerilor Gh. Duca si Udo Riban.

Construcția avea patru săli de cursuri , o sală pentru muzică , alta pentru desen , un amfiteatru, două săli pentru colecții, o sală bibliotecă, o sală cancelarie, o sală pentru arhivă și secretariat ,cabinet director și o sală de gimnastică în apropierea școlii.

În 1868 liceul s-a mutat în actualul local de pe strada Costache Racovița, iar construcția a rămas cu destinația de școală generală care a luat numărul 10, iar din 1994 numele de Școala „Dimtrie Sturdza”. În 1997 s-a dat în funcțiune corpul nou. Practic între școala ,,Dimtrie Sturdza” și liceul ,,D. A. Sturdza” există o filiație.

Dintre ,,nascatorii de oameni” așa cum îi numea poetul național Mihai Eminescu pe dascăli, la această unitate școlară au profesat Ștefan Corodeanu, C. Solomon, C. A. Stoide, Gh. Helt, I. Mazăre, Justin Brândușanu, I. Bistrițeanu, I. M. Rașcu, D. Hârlescu, C. Botez, Alex Alexinschi, G. G. Ursu, Neculai Conduratu, I. N. Dianescu, Constantin Pohrib,V. Postolache, Gh. Boureanu. Aceștia au predat până în 1944.

După razboi au predat N. Cosma, Steliana Tănăsescu, Iulia Gheorghiu, Eugenia Dumitrescu, Remus Gheorghiu, Ștefan Tomozei, Victoria Lupu-Ciobotaru, Elena Neagu și alții.

Dintre absolvenții acestei unități menționăm pe: Gh. Petrașcu, Tudor Pamfile, Iorgu Iordan, Gh. Nicolau, Constantin Narly, Pamfil Șeicaru, Miltiade Filipescu , Ilie Matei, George Apostu, George Elian, Braduț Covaliu, Mihai Berza, Vintilă Dongoroz, Petru Baltă, Șt. Sevastre, Romulus Seișanu, Henri Cihoski, Cristian Ionescu, Henri Moscovici, Moise Altăr, George Purcaru, Al. Lascarov-Moldoveanu, Oct. Pruteanu, Gh. Mustață, C. Bulai, Cezar Macarie, Petru Dumitriu etc. Pentru mulți dintre ei, această unitate școlara a însemnat o antecameră pentru Universitate, Academie, Guvern sau Parlament.

În perioada 1878- 1921, cinci absolvenți au devenit membri titulari ai Academiei Române (Gh. Petrașcu, Gh. Nicolau, Iorgu Iordan Miltiade Filipescu, Vintila Dongoroz), doi absolvenți (Ilie Matei, doctor Scarlat Loghin)  membri corespondenti ai Academiei Române, 10 absolventâți au devenit generali ai Armatei Române (Leon Cerchez, Ștefan Ganea, Zamfir Rugină, Constantin Untu, Grigore Nicolau, Dumitru Petrovici, Marin Anton, Constantin Țimbolschi-Manea, doctor Scarlat Loghin și doctor Constantin Zamfir), nouă absolvenți au devenit profesori universitari( N. Popovici-Lupa, N. Corodeanu, Gh. Nicolau, Iorgu Iordan, Miltiade Filipescu, I. T. Dumitrescu, C. Narly, Ilie Matei, Al. Vasiliu), opt absolventi  poeți și prozatori ( Ștefan Petică, T. Pamfile, E. Boureanu, Ion Dongorozzi, I. Valerian, C.Narly, A. Marin și A. P. Samson), un absolvent folclorist(T.  Pamfile), trei absolvenți ziaristi( P. Șeicaru, A. P .Samson, R.Seișanu), trei absolvenți pictori (Gh. Petrașcu, T. Tomescu, D. Braescu), un absolvent actor( N. N. Matei), 13 absolvenți profesori, 6 absolvenți juriști și magistrați, 13 absolvenți avocați, 11 absolvenți medici, 10 absolvenți ingineri, un absolvent farmacist, 4 învățători, 2 subofițeri, 15 ofițeri, 11 impegați C.F.R., 24 funcționari, 7 comercianți, un ministru.

Un contemporan, fost elev și inspector (Gh. Nazare) vorbea despre școala ,,D. A. Sturdza” ca fiind ,, Oxfordul tecucean”.

 

 

Prof. Pohrib Mihail